Ieşi ,te rog ...e deja insuportabil să te am mereu în minte.Nu pot citi,nu pot mînca,nu pot dormi,nu pot vorbi,nu pot pentru că peste tot eşti tu şi-mi distragi atenţia.Eşti tu şi nu pot să mi te scot din minte.Cine naiba te crezi ?Crezi că ai dreptul să fii aici ?În mintea şi în inima mea ?Crezi că ai dreptul să mă chinuieşti ?
Nu exagerez acum.Chiar asta simt.Simt o plăcere nebună atunci cînd îţi bagi degetele în părul meu,atunci cînd mă atingi,întîmplător sau nu.Îmi vine s-o sugrum pe oricare stă pe lîngă tine atunci cînd eu te privesc.Ouf ,ador zîmbetul tău.Dar de ce nu ieşi ?Pentru ce să rămîi în mine ,dacă tot nu eşti cu mine ?Nu eşti lîngă mine,eşti doar un gînd cu care mă culc şi cu care mă trezesc,cu care trăiesc şi fără de care nu pot respira.Eşti idealul meu ,eşti perfecţiunea.Eşti cel pe care o să îl iubesc mereu.Eşti al meu pentru totdeauna.Dar ieşi,fugi,scapă,evadează,te rog,căci eu nu o să te pot elibera niciodată !

ce frumos e atunci când ”ieși!” înseamnă ”rămâi!!!”
RăspundețiȘtergeredoare...doare sa iubeşti şi să nu ai idee ce simte el.Căci nu-mi pot da seama ,nu e nici indiferent ,dar nici nu face vre-un pas.
RăspundețiȘtergere