Şi iarăşi tu ...

Iarăşi tu eşti în viaţa mea ,tu ,acest sentiment nebun care nu mă lasă să-mi văd de chestiile mele deja un timp bun.Din septembrie ,la mine s-a început dragostea neîmpărtăşită care durează încă pînă acum,doar că de la o lună încoace este vorba de o altă persoană.O persoană care probabil nici nu ştie de existenţa mea ,sau ştie prea multe despre mine .Nu am idee ,nu ştiu ce să cred ,am motive să cred ambele variante .Însă nu mă arunc în vînt să fac nimic ,căci cu prima persoană nu a mers nimic din tot ce am făcut ,nu o să fac aceleaşi nebunii cu a doua.
Pur şi simplu resemnarea singurătăţii ar fi cel mai bun lucru pe care aş putea să îl am acum în vedere.Nu am şanse ,e evident.E mult prea bun pentru mine.E perfecţiunea .Eu nu sunt.Eu sunt o simplă ....eu .
Chiar nu văd de ce cineva m-ar băga în seamă.De un timp încoace am încetat să mai ies în evidenţă ,cum o făceam înainte.Cred că pur şi simplu mi-am dat seama că era vîrsta care mă împingea să mă afirm ,dar care deja trece şi pe zi cu trece tot mai mult.Dar nu mă plîng de asta ,ci mă bucur că încep iarăşi să gîndesc real.Pentru că a gîndi real e ceva ce nu oricine poate face.
În fine ,sentimentule ,dispari ,nenorocitule din faţa ochilor mei şi din adîncul inimii mele.Urăsc să vin dimineaţa la şcoală şi să-l văd în preajma altor fete şi să nu simt pic de atenţie .Măcar o privire.Măcar...ceva.
Fuuuuugi din mine ,demonule !
Fugi !

A venit timpul...

Da...acum ,că am rămas singură ,mi-e mult mai uşor să văd totul cu ochii realităţii.Singură-fără prietena mea,care a plecat.Nu-i pe asta .Ultimele două săptămîni cred că au fost cele care ne-au îndepărtat mai mult decît această săptămînă cînd ea e chiar plecată.Ştiu,înţeleg şi sunt conştientă că un proiect ca ăsta în care a fost ea implicată necesită mult timp şi multă muncă...dar dacă ţinea la mine ,cred că găsea 30 de secunde pentru un mesaj ,măcar cu "pa".Dar nu a găsit aceste secunde şi asta m-a pus pe gînduri.În fine ,nu poţi obliga pe nimeni să te iubească aşa cum vrei tu , deci nu pot cere de la ea asta ,ar fi prea mult, şi cine-s eu ?
Eu sînt un om foarte iubitor.Şi dacă mă ataşez de cineva ,e serios.Dar nu o să cer asta de la ceilalţi,pentru că nu toţi sunt ca mine ,şi e normal.
Dar doare să ştii că un proiect poate distanţa două persoane atît de mult...
În fine ,e viaţa ,încep să cresc şi-mi dau seama că nu e totul ca în poveştile mele copilăreşti.
Totul se schimbă,timpul se schimbă,atmosfera ,oamenii ,lucrurile ,faptele.Totul...devine ceva mai urît decît îmi puteam imagina ,dar eu nu vreau să fac parte din acest urît ,pentru că-i prea urît.
E monocrom şi negru .Şi nu are nici un pic de roz prin el.
A venit timpul cînd mi se deschid ochii .

Tu ....

O altă zi .Poate pierdută , poate nu.Nu am făcut nimic special sau interesant astăzi.De fapt ,arată cam aşa :trezit de dimineaţă ,am făcut ceai ,am luat împreună cu fratele micul dejun etcetera.După puţină ordine ,m-am pus pe gînduri.

Am început să mă gîndesc la viaţa mea.La ceea ce îmi place şi ce nu.Dacă ceea ce fac e într-adevăr ceea ce-mi doresc sau nu.Dacă am persoane care mă iubesc sau pentru care sunt doar o obişnuinţă.Dacă e vre-un rost din mine pe lume sau nu.Şi cam la toate aceste întrebări am găsit răspunsuri.Da,la toate.Dar nu am rămas dezamăgită,chiar dacă ar fi trebuit ,ci parcă am deschis o pagină realistă în viaţa mea din nou,pentru că în ultimul timp deja uitasem ce e ăsta realism.Am căzut deodată în vise ,în iluzii şi speranţe prea mari , cred eu şi cam ireale.

Nu mă plîng acum .De fapt ,consider că viaţa pe care o am e chiar una interesantă.Ceea ce fac nu e ceea ce-mi doresc ,probabil -pentru că mă aşteaptă ceva mai bun,mai rău nu are unde.

Persoane care mă iubesc sunt numărate.Sunt chiar foarte puţine,în orice caz ,pentru majoritatea oamenilor cu care petrec timpul sunt o obişnuinţă interesantă , probabil.Pentru că mi-ar plăcea să am prietenă o persoană ca mine.

Dacă e rost din mine pe lume sau nu ...mai rămîne de văzut.

Totuşi ,tema vieţii îmi vine în minte în fiecare zi ,mai ales cînd plec la culcare ,seara.Sau atunci cînd ascult cîntece mai ambient.Cred că e ceva normal,ceva ce un om realist ar trebui să aibă în lista gîndurilor.

Ceea ce mă doare este că el nu mă ştie...eu îl ştiu atît de bine ,dar el nici nu are idee de mine ,cred.

Aş putea fi fericită acum doar de la un "salut" al lui.Un "salut" ar lui mi-ar umple viaţa de bucurie acum.Pentru că mai singură şi mai plictisită nu m-am simţit vreodată.

Deja de cîteva zile stau doar cu muzica în urechi .Deja uit glasurile celor din jur.Cu părinţii aproape că nu vorbesc ,vin tîrziu de la lucru.Fratele e încă mic pentru a-mi înţelege aberaţiile.

Deci...iată că trăiesc doar eu cu mine.

Şi doar un cuvînt al lui m-ar salva de această stare pe care nici măcar eu nu o pot descrie.

E viaţa ta !!

Fă ce îţi place ,şi fă asta deseori.Dacă ceva nu îţi place,schimbă asta.Dacă nu-ţi place locul de muncă,demisionează.Dacă nu îţi ajunge timp,încetează să priveşti televizorul.Dacă cauţi dragostea vieţii tale,opreşte-te.
Totul o să vină la tine atunci cînd o să începi să faci ceea ce îţi place.Încetează să analizezi,toate sentimentele sunt bune.Cînd mănînci ,savurează fiecare bucăţică .Deschide-ţi mintea ,mâinile şi inima unori noi stări şi unor noi oameni,noi ne asemănăm prin faptul că suntem diferiţi.
Întreabă-l pe următorul om pe care o să-l vezi despre ocupaţia sa şi împărtăşeşte cu el visurile tale.
Călătoreşte mai des !Rătăcindu-te,poate te vei regăsi.
Uneori şansele ţi se acordă o singură dată ,profită de asta !
Viaţa-reprezintă oamenii pe care îi întîlneşti şi lucrurile,pe care le inventezi alături de ei,de asta du-te şi începe a lucra.
Viaţa e scurtă ,trăieşte cu visul ,împărtăşeşte-ţi pasiunile !

Nu mai ştiu nimic.

Mă simt într-o lume dementă din care nu pot să ies oricît aş încerca ,parcă ceva mă ţine acolo,e ca o mlaştină adîncă şi întunecată.Nu-mi mai ştiu motivele pentru care fac ceea ce fac.Ştiu doar că fac.Dar nu regret că fac.De fapt , mi-e deja indiferent.M-am săturat să vorbesc şi toţi să se uite la mine aiurea ,m-am săturat să-i las pe ceilalţi să-mi conducă viaţa.M-am săturat să mă simt încolţită din toate părţile.M-am săturat să mă înfund în tristeţe şi lacrimi de fiecare dată cînd mă gîndesc că îl iubesc ,dar lui îi e absolut indiferent.Da,m-am săturat de toate astea.Care-i sensul ?Pentru ce să mai trăieşti dacă tot ceilalţi îţi dirijează viaţa ?
De fapt ,se spune că pentru a reuşi în viaţă ,trebuie să ţii cont de sfaturile celorlalţi.Dar e vorba de sfaturile familiei,părinţilor , nu ?Eu sunt o naivă ,fraieră ,spune-i cum vrei .Sunt mult prea încrezătoare şi asta mă face mai slabă.Faptul că am prea mare încredere în oamenii greşiţi mă omoară pe dinăuntru.Şi mă doare...mă dor dispărţirile şi toate lacrimile şi acea senzaţie cînd simţi că ţi se rupe sufletul , dar totuşi,trebuie s-o faci.
Trebuie să faci ceva pentru a fi fericit.Sigur ,niciodată nu mi-aş crea fericirea pe nefericirea celorlalţi.
Dar ceilalţi despre care vorbesc eu probabil nici nu mai ştiu de mine.Probabil mă văd atunci cînd doar au nevoie de ceva sau de o fraieră ..mă rog.
Încerc să mă bag în pielea celorlalţi,chiar încerc.De fiecare dată.Şi uneori îi înţeleg ,dar alte ori nu -evident !!
Totuşi , vreau să fiu fericită .Ar trebui să las deoparte toate grijile pentru ceilalţi şi să mă bucur de viaţă ,căci nimeni nu ştie ce se ppate întîmpla mâine !!

8 martie

Este foarte greu să-ţi exprimi adevăratele sentimente fără nici un fel de emoţie ,aşa că eu nu sunt sigură că o să-i pot spune mamei în realitate ceea ce o să scriu aici ,pentru că simt cum o să izbucnesc în plîns şi ziua de sărbătoare se va transforma în tragedie. :)
Deci ,mamă...tu eşti perfecţiunea întruchipată în om ,ai acea karismă irepetabilă şi unică.Eşti acea zînă care apare cu bagheta sa magică atunci cînd nu sunt în regulă şi mă face să uit de probleme.
Eşti acea soră pe care eu nu o am ,dar pe care mi-am dorit-o întotdeauna.Eşti cel mai frumos frumos din viaţa mea.Nu pot să-mi imaginez viaţa fără tine ,ar fi un calvar ,ar fi un coşmar ....de fapt , nu ar mai fi viaţă.
Îmi aduc aminte cînd eram mică şi-mi citeai poveştile de seară,altele mi le povesteai ,altele le inventai.Ţin minte cum îmi faceai rochiţele de azi pe mâine pentru matineu,ţin minte cum îmi ştergeai lacrimile de pe obraz.
Ţin minte cînd ţi-am povestit prima mea dragoste şi tu ai început să mă încurajezi şi să mă "ajuţi" să scap de tata uneori pentru a merge afară să-l văd hihi.
Ţin minte cum îmi cereai sfaturile în legătură cu vestimentaţia ta ,deşi eram doar un copil.Ştiu cum băgai în seamă tot ce spun ,îţi păsa ...de fapt ,ştiu că şi acum îţi pasă ,chiar dacă deja nu mi-o mai arăţi ca înainte.
Poate cauza este adolescenţa ,sau doar eu .
Poate eu sunt cea care m-am îndepărtat de tine ,dar numaidecît o să-mi îndrept greşeala pe care o regret.Eşti unicul om ,de fapt nu ... dar eşti primul om pentru care vreau să trăiesc,pentru care aş face orice,pentru care aş fi în stare să-mi dau viaţa.Sunt sinceră acum.Nu-mi pasă ,aş face orice pentru ca ţie să-ţi fie bine.
Iartă-mă pentru toate problemele şi prostiile pe care ţi le provoc uneori .Tot ce trebuie să ştii e că te iubesc acum şi pentru totdeauna.Eşti mama perfectă şi de restul nu trebuie să-ţi pese.Trebuie să ştii că te apreciez şi că eşti cel mai valoros om de pe acest pămînt.
Te iubesc ,mami .

Tengo ganas de ti ...

Uneori ai chef de cineva...nu că ai iubi acea persoană,ci pur şi simplu ai chef s-o simţi aproape ,să-i simţi mirosul unic al pielii ,să-i simţi respiraţia atunci cînd ai gura sa alături de a ta sau să-i simţi emoţiile şi stresul care-l preocupă.Să ştii că ai chef de ea şi s-o poţi avea anume atunci , în acea zi ,în acea clipă ,în acel moment...
Mi-ar plăcea să întîlnesc un om , un băiat care să mă poată iubi şi atît.Nu cer nimic ,doar să mă iubească.
Să ne trezim împreună ,eu fiind în cămaşa lui cu tot cu mirosul lui în ea ,să fac acele cafele delicioase sau amare,neavînd o prea mare experienţă,să fumăm împreună acele ţigări amare.Să simţim ambii acele emoţii ale dimineţii sau să rîdem de cele întîmplate azi-noapte.Să putem comenta lumea ce trece şi noi o observăm pe geam.Să putem vorbi despre absolut orice ,să ştiu că am încredere în el şi el în mine.
Să mă lase să-i aleg şi să-i aranjez hainele ,să-i aranjez cravata sau să-i pun papillonul.Să mă lase să-i fac părul aşa cum îmi place mie.Să-mi dea sărutul de despărţire care ar dura cam cinci minute.Toate astea ar însemna doar să mă iubească.Eu vreau să cred în dragoste , în magia dragostei ,chiar dacă nu am întîlnit multe cazuri fericite care să-mi confirme că fericirea există , eu o s-o aştept oricît va fi nevoie.Doar am nevoie de o persoană sinceră alături,căreia să-i placă defectele mele ,care să-mi înţeleagă nebuniile ,care să-mi fie alături atunci cînd am nevoie să beau un pahar de whiskey sau cînd fumez mai mult decît trebuie.
Dar oare există acest om ?Acest ideal ?
Nu ştiu , nu ştiu dacă există ,însă ştiu că nu toate fetele visează la astfel de băiat.Ştiu că majoritatea fetelor de vîrsta mea visează la Prada,Zara şi multe altele,chestii materiale.Da eu tot nu pot înţelege...pentru ce să ţii alături un om cu bani , dacă nu-l iubeşti ? Oare vei suporta atingerile lui ?Cum îl vei refuza ?
Nu e mai interesat să fii cu un băiat ...bine , nu de vîrsta ta ,cu doi /trei ani mai mare ,care e ca şi tine ,fără experienţă, fără bani ,doar cu planuri şi vise pe care are de gînd să le pună în practică ?
Eu cred că asta e viaţă,să simţi cum împreună reuşiţi în viaţă ... nu să ai totul de-a gata.Ăsta e doar visul din copilărie...devenit o nefericită realitate !!

Fiecare are o percepţie a lui ...

Fiecare dintre noi vede viaţa în felul său .Unora le place să citească ,altora să picteze ,altora să doarmă ,altora să facă opere de caritate etcetera.Stăteam nu demult în cafenea cu nişte prieteni şi s-a deschis o temă de la care au pornit un fel de dezbateri.
O fată spunea că ar fi atît de frumos ca în cuplu,cei doi să aibă aceeaşi profesie.Alţii nu erau de acord.O altă fată a zis că ar fi frumos ,doar dacă profesiile ar fi ceva de gen pictori sau cîntăreţi la anumite instrumente.Aici mai mulţi au fost de acord.Ea a spus că ar fi foarte frumos să se picteze unul pe altul goi şi să pună portretele pe pereţi ,unde eu am fost total de acord.La care ,majoritatea au început să spună că asta e pornografie sau perversitate.De ce ?Niciodată nu am înţeles de ce oamenii nu pot pur şi simplu asculta şi accepta alte păreri .Da , şi eu am făcut aşa , înainte...dar acum nu.Eu cred că a asculta e o artă pe care puţini o înţeleg.În fine...
Cînd toţi au zis că asta e perversitate şi pornografie ,eu am zis că asta de fapt e :ARTĂ !Şi colega mea m-a susţinut.Da,într-adevăr e o artă .Pentru că asta e ceva frumos ,e ceva ce nu toţi pot s-o facă.E una să ştii că eşti pictată de cel care te iubeşte ,şi complet alta e să te pui goală în faţa unui necunoscut.Iată ca în Titanic.Nu e frumoasă relaţia ceea ? Nu e artă ceea ce el face ?
Arta poate exista şi într-o picătură, şi într-un fir de iarbă , şi într-un vis,şi într-o amintire.Dar adevărata artă e ,de fapt ,dragostea.Nu poţi să ştii despre celelalte dacă tu nu iubeşti.Să iubeşti e cea mai interesantă artă,anume pentru că foarte puţini pot s-o înţeleagă şi s-o simtă,pentru că într-o societate bolnavă şi interesată nu poate exista dragoste.În societatea asta ,arta este moda.Dar asta e o artă simplă , pentru că oricare om ,chiar şi cel mai sărac ,poate fi transformat într-un om al modei în timp foarte scurt.Însă să iubeşti e ceva ce vine de la tine ,ceva ce trebuie să faci fără să te impui ,ceva ce îţi apare în suflet fără ca tu să ştii .
Totuşi  ,mi-e interesant să descoper gîndurile celorlalţi ,pentru că atunci cînd asişti la astfel de discuţii ,îţi dai seama ,cum e ,de fapt ,omul pe care ştii că îl cunoşti de zece ani e complet altfel.E un om interesant pentru care nu contează nimic altceva decît banii.Nu ştiu,am rămas puţin sau chiar mai mult dezamăgită să văd că chiar există influenţă.De fapt ,ştiam de influenţă ,dar m-a dezamăgit anume faptul că oamenii nu pot avea personalitate.Nu spun că eu sunt o perfecţiune şi le am pe toate ,dar ştiu sigur că nu-s aşa ca ei.Sunt altfel.
Şi totuşi ... îmi place să descoper percepţiile celor din jur .Aflu lucruri noi şi chiar şocante,care mă impun să-mi fac concluzii la care nu m-aş fi aşteptat niciodată.Dar totuşi ,viaţa mea abia începe şi ea încearcă să-mi arate adevărul de care tot fugeam .Şi îmi place acest adevăr ...
Cea mai mare şi interesantă ARTĂ e DRAGOSTEA ! Never forget !

Lasă-mă !!

Lasă-mă să mă bag sub pielea ta să te rănesc.Lasă-mă să fac cu tine ce ai făcut şi tu cu mine.Lasă-mă să îţi arăt cum e să simţi asta.Lasă-mă să îţi rănesc sentimentele aşa cum ai făcut-o tu.
Şi chiar dacă m-ai lăsa ,ştiu că n-aş face-o ... pentru că ceea ce simt e mult prea puternic.Uneori mă urăsc pentru acest fapt.De ce să nu-mi fie indiferent ? De ce să nu fiu eu un cîntec doar ? De ce-s un om ,de fapt.. ?
Tu doar o să mă laşi ... o să mă laşi ....