Fiecare dintre noi simte altceva !

Oamenii .Suntem cam ...la fel.Suntem toţi oameni .Buni,răi ...frumoşi ,mai puţin frumoşi.Naivi sau inteligenţi,dar toţi suntem oameni.Şi toţi simţim în moduri diferite acelaşi lucru,acelaşi sentiment ,aceeaşi atingere a cuvintelor şi nu numai.
Ce e un sărut ?Un sărut poate fi o atingere de buze a două persoane ce se atrag fizic ,poate fi ...un obicei,deprindere...dar tot poate fi ceva special ,magic ,ceva ce are sens.Nu putem afirma că toţi din ziua de azi se sărută atunci cînd simt ceva special unul pentru altul.Poţi vedea oriunde.Dar nu e interesant.
Cele mai interesante şi plăcute săruturi sunt cele reale ,cele adevărate ,atunci cînd ştii că iubeşti pe cineva şi eşti sigur că el face la fel,şi atunci ,prin această atingere ,voi dovediţi cît de tare vă iubiţi reciproc,cît valorează această dragoste ,sau ,pentru început ,acel sentiment de simpatie.
Cînd simţi că persoana care te iubeşte vrea să te sărute ,e ca şi cum simţi că acuş intri într-un vis scurt ,dar magic şi plăcut,care de fapt ,ar fi un vis-realitate.E ceva foarte frumos şi preţios.
Dar fiecare dintre noi îl simte şi-ş înţelege în felul său.

Nu .Punct.

Am încetat să umblu din urma lui după un an de zero atenţie şi nu trebuie să încep acum din nou.Nu trebuie pentru că ştiu că nu are sens ,şi chiar dacă ar avea ,am şi eu puţin respect faţă de persoana mea.Nu am să cad pradă sentimentelor stupide ce-mi revin după o lună de libertate.Nu.Sunt îndrăgostită de celălalt şi chiar dacă el nici nu ştie ,mai bine trăiesc cu speranţa ,decît să umblu după cineva cu care sunt sigură că nu o să am nimic .Dar ,de fapt ,nici nu m-ar interesa să am ceva,e un fel de insuflare.Nu îmi place felul lui de a fi ,nu îmi place ,şi o ştiu precis.Nu îmi place cum se joacă cu ceea ce simt şi mă derutează mereu.Nu îmi place că încearcă să-mi atragă atenţia atunci cînd eu vreau să scap de el.Nu îmi place ,el e un jucător ,e un actor şi eu nu vreau să fiu un accesoriu.Şi nu am să fiu.De mâine ,mă trezesc şi o să-mi repet de zece ,o sută , o mie sau de cîte ori va fi nevoie "eşti şi tu om !".Aceasta îmi oferă dreptul la libertate şi la dragoste .Nu vreau să rămîn prizoniera lui ,cînd de fapt el nu are cheile de la carcera în care sunt închisă.De ce să mai stau şi să-mi plîng de milă sau să aştept ceva de la el ,cînd celălalt e aşa un dulce ?Nu sunt o proastă ? Sunt ! Şi nu neg faptul !Sau nu proastă,poate naiva ,fraieră ,mai ştiu eu ...celălalt e foarte bun aşa cum e el.Şi vreau să îl cunosc ,dar nu am să mă apropii eu.Am să las timpul să-mi clarifice sentimentele.Am să las...
Şi de mîine dimineaţă am să zic "PUNCT".

Şi iarăşi tu ...

Iarăşi tu eşti în viaţa mea ,tu ,acest sentiment nebun care nu mă lasă să-mi văd de chestiile mele deja un timp bun.Din septembrie ,la mine s-a început dragostea neîmpărtăşită care durează încă pînă acum,doar că de la o lună încoace este vorba de o altă persoană.O persoană care probabil nici nu ştie de existenţa mea ,sau ştie prea multe despre mine .Nu am idee ,nu ştiu ce să cred ,am motive să cred ambele variante .Însă nu mă arunc în vînt să fac nimic ,căci cu prima persoană nu a mers nimic din tot ce am făcut ,nu o să fac aceleaşi nebunii cu a doua.
Pur şi simplu resemnarea singurătăţii ar fi cel mai bun lucru pe care aş putea să îl am acum în vedere.Nu am şanse ,e evident.E mult prea bun pentru mine.E perfecţiunea .Eu nu sunt.Eu sunt o simplă ....eu .
Chiar nu văd de ce cineva m-ar băga în seamă.De un timp încoace am încetat să mai ies în evidenţă ,cum o făceam înainte.Cred că pur şi simplu mi-am dat seama că era vîrsta care mă împingea să mă afirm ,dar care deja trece şi pe zi cu trece tot mai mult.Dar nu mă plîng de asta ,ci mă bucur că încep iarăşi să gîndesc real.Pentru că a gîndi real e ceva ce nu oricine poate face.
În fine ,sentimentule ,dispari ,nenorocitule din faţa ochilor mei şi din adîncul inimii mele.Urăsc să vin dimineaţa la şcoală şi să-l văd în preajma altor fete şi să nu simt pic de atenţie .Măcar o privire.Măcar...ceva.
Fuuuuugi din mine ,demonule !
Fugi !

A venit timpul...

Da...acum ,că am rămas singură ,mi-e mult mai uşor să văd totul cu ochii realităţii.Singură-fără prietena mea,care a plecat.Nu-i pe asta .Ultimele două săptămîni cred că au fost cele care ne-au îndepărtat mai mult decît această săptămînă cînd ea e chiar plecată.Ştiu,înţeleg şi sunt conştientă că un proiect ca ăsta în care a fost ea implicată necesită mult timp şi multă muncă...dar dacă ţinea la mine ,cred că găsea 30 de secunde pentru un mesaj ,măcar cu "pa".Dar nu a găsit aceste secunde şi asta m-a pus pe gînduri.În fine ,nu poţi obliga pe nimeni să te iubească aşa cum vrei tu , deci nu pot cere de la ea asta ,ar fi prea mult, şi cine-s eu ?
Eu sînt un om foarte iubitor.Şi dacă mă ataşez de cineva ,e serios.Dar nu o să cer asta de la ceilalţi,pentru că nu toţi sunt ca mine ,şi e normal.
Dar doare să ştii că un proiect poate distanţa două persoane atît de mult...
În fine ,e viaţa ,încep să cresc şi-mi dau seama că nu e totul ca în poveştile mele copilăreşti.
Totul se schimbă,timpul se schimbă,atmosfera ,oamenii ,lucrurile ,faptele.Totul...devine ceva mai urît decît îmi puteam imagina ,dar eu nu vreau să fac parte din acest urît ,pentru că-i prea urît.
E monocrom şi negru .Şi nu are nici un pic de roz prin el.
A venit timpul cînd mi se deschid ochii .

Tu ....

O altă zi .Poate pierdută , poate nu.Nu am făcut nimic special sau interesant astăzi.De fapt ,arată cam aşa :trezit de dimineaţă ,am făcut ceai ,am luat împreună cu fratele micul dejun etcetera.După puţină ordine ,m-am pus pe gînduri.

Am început să mă gîndesc la viaţa mea.La ceea ce îmi place şi ce nu.Dacă ceea ce fac e într-adevăr ceea ce-mi doresc sau nu.Dacă am persoane care mă iubesc sau pentru care sunt doar o obişnuinţă.Dacă e vre-un rost din mine pe lume sau nu.Şi cam la toate aceste întrebări am găsit răspunsuri.Da,la toate.Dar nu am rămas dezamăgită,chiar dacă ar fi trebuit ,ci parcă am deschis o pagină realistă în viaţa mea din nou,pentru că în ultimul timp deja uitasem ce e ăsta realism.Am căzut deodată în vise ,în iluzii şi speranţe prea mari , cred eu şi cam ireale.

Nu mă plîng acum .De fapt ,consider că viaţa pe care o am e chiar una interesantă.Ceea ce fac nu e ceea ce-mi doresc ,probabil -pentru că mă aşteaptă ceva mai bun,mai rău nu are unde.

Persoane care mă iubesc sunt numărate.Sunt chiar foarte puţine,în orice caz ,pentru majoritatea oamenilor cu care petrec timpul sunt o obişnuinţă interesantă , probabil.Pentru că mi-ar plăcea să am prietenă o persoană ca mine.

Dacă e rost din mine pe lume sau nu ...mai rămîne de văzut.

Totuşi ,tema vieţii îmi vine în minte în fiecare zi ,mai ales cînd plec la culcare ,seara.Sau atunci cînd ascult cîntece mai ambient.Cred că e ceva normal,ceva ce un om realist ar trebui să aibă în lista gîndurilor.

Ceea ce mă doare este că el nu mă ştie...eu îl ştiu atît de bine ,dar el nici nu are idee de mine ,cred.

Aş putea fi fericită acum doar de la un "salut" al lui.Un "salut" ar lui mi-ar umple viaţa de bucurie acum.Pentru că mai singură şi mai plictisită nu m-am simţit vreodată.

Deja de cîteva zile stau doar cu muzica în urechi .Deja uit glasurile celor din jur.Cu părinţii aproape că nu vorbesc ,vin tîrziu de la lucru.Fratele e încă mic pentru a-mi înţelege aberaţiile.

Deci...iată că trăiesc doar eu cu mine.

Şi doar un cuvînt al lui m-ar salva de această stare pe care nici măcar eu nu o pot descrie.

E viaţa ta !!

Fă ce îţi place ,şi fă asta deseori.Dacă ceva nu îţi place,schimbă asta.Dacă nu-ţi place locul de muncă,demisionează.Dacă nu îţi ajunge timp,încetează să priveşti televizorul.Dacă cauţi dragostea vieţii tale,opreşte-te.
Totul o să vină la tine atunci cînd o să începi să faci ceea ce îţi place.Încetează să analizezi,toate sentimentele sunt bune.Cînd mănînci ,savurează fiecare bucăţică .Deschide-ţi mintea ,mâinile şi inima unori noi stări şi unor noi oameni,noi ne asemănăm prin faptul că suntem diferiţi.
Întreabă-l pe următorul om pe care o să-l vezi despre ocupaţia sa şi împărtăşeşte cu el visurile tale.
Călătoreşte mai des !Rătăcindu-te,poate te vei regăsi.
Uneori şansele ţi se acordă o singură dată ,profită de asta !
Viaţa-reprezintă oamenii pe care îi întîlneşti şi lucrurile,pe care le inventezi alături de ei,de asta du-te şi începe a lucra.
Viaţa e scurtă ,trăieşte cu visul ,împărtăşeşte-ţi pasiunile !

Nu mai ştiu nimic.

Mă simt într-o lume dementă din care nu pot să ies oricît aş încerca ,parcă ceva mă ţine acolo,e ca o mlaştină adîncă şi întunecată.Nu-mi mai ştiu motivele pentru care fac ceea ce fac.Ştiu doar că fac.Dar nu regret că fac.De fapt , mi-e deja indiferent.M-am săturat să vorbesc şi toţi să se uite la mine aiurea ,m-am săturat să-i las pe ceilalţi să-mi conducă viaţa.M-am săturat să mă simt încolţită din toate părţile.M-am săturat să mă înfund în tristeţe şi lacrimi de fiecare dată cînd mă gîndesc că îl iubesc ,dar lui îi e absolut indiferent.Da,m-am săturat de toate astea.Care-i sensul ?Pentru ce să mai trăieşti dacă tot ceilalţi îţi dirijează viaţa ?
De fapt ,se spune că pentru a reuşi în viaţă ,trebuie să ţii cont de sfaturile celorlalţi.Dar e vorba de sfaturile familiei,părinţilor , nu ?Eu sunt o naivă ,fraieră ,spune-i cum vrei .Sunt mult prea încrezătoare şi asta mă face mai slabă.Faptul că am prea mare încredere în oamenii greşiţi mă omoară pe dinăuntru.Şi mă doare...mă dor dispărţirile şi toate lacrimile şi acea senzaţie cînd simţi că ţi se rupe sufletul , dar totuşi,trebuie s-o faci.
Trebuie să faci ceva pentru a fi fericit.Sigur ,niciodată nu mi-aş crea fericirea pe nefericirea celorlalţi.
Dar ceilalţi despre care vorbesc eu probabil nici nu mai ştiu de mine.Probabil mă văd atunci cînd doar au nevoie de ceva sau de o fraieră ..mă rog.
Încerc să mă bag în pielea celorlalţi,chiar încerc.De fiecare dată.Şi uneori îi înţeleg ,dar alte ori nu -evident !!
Totuşi , vreau să fiu fericită .Ar trebui să las deoparte toate grijile pentru ceilalţi şi să mă bucur de viaţă ,căci nimeni nu ştie ce se ppate întîmpla mâine !!