Şi iarăşi tu ...

Iarăşi tu eşti în viaţa mea ,tu ,acest sentiment nebun care nu mă lasă să-mi văd de chestiile mele deja un timp bun.Din septembrie ,la mine s-a început dragostea neîmpărtăşită care durează încă pînă acum,doar că de la o lună încoace este vorba de o altă persoană.O persoană care probabil nici nu ştie de existenţa mea ,sau ştie prea multe despre mine .Nu am idee ,nu ştiu ce să cred ,am motive să cred ambele variante .Însă nu mă arunc în vînt să fac nimic ,căci cu prima persoană nu a mers nimic din tot ce am făcut ,nu o să fac aceleaşi nebunii cu a doua.
Pur şi simplu resemnarea singurătăţii ar fi cel mai bun lucru pe care aş putea să îl am acum în vedere.Nu am şanse ,e evident.E mult prea bun pentru mine.E perfecţiunea .Eu nu sunt.Eu sunt o simplă ....eu .
Chiar nu văd de ce cineva m-ar băga în seamă.De un timp încoace am încetat să mai ies în evidenţă ,cum o făceam înainte.Cred că pur şi simplu mi-am dat seama că era vîrsta care mă împingea să mă afirm ,dar care deja trece şi pe zi cu trece tot mai mult.Dar nu mă plîng de asta ,ci mă bucur că încep iarăşi să gîndesc real.Pentru că a gîndi real e ceva ce nu oricine poate face.
În fine ,sentimentule ,dispari ,nenorocitule din faţa ochilor mei şi din adîncul inimii mele.Urăsc să vin dimineaţa la şcoală şi să-l văd în preajma altor fete şi să nu simt pic de atenţie .Măcar o privire.Măcar...ceva.
Fuuuuugi din mine ,demonule !
Fugi !