M-am trezit .Am mers să-mi fac cafea ,ca de obicei.Peste cîteva minute am realizat că nu-mi doream tocmai cafeaua aia în acele momente ,aşa că am mers în camera mea ,pe pat.M-am culcat...un pic altfel.Mi-am ridicat picioarele în sus şi le-am sprijinit de perete.Apoi,am expirat şi inspirat odată,după care am inchis ochii.Nu am adormit,nu.Aveam telefonul lîngă mine şi am pus primul cîntec pe care l-am găsit .Era acesta.
Deodată,parcă m-am întors în trecut.Simţeam că părul mi se ridică în sus ,şi tot ce văd printre firele lungi sunt momente fericite de atunci...din trecut.Eram parcă în mare ,scufundată în apă,dar priveam la cer de acolo,de sub apă,şi mă vedeam pe mine fericită.Era ceva ce nu pot explica acum,era ceva ce nu mi s-a mai întîmplat.Toate acele rîsete,vorbe,copii,părinţi,bunei,familie,dragoste,afecţiune,zîmbete...toată acea fericire.
A fost ca şi cum priveam un film despre mine.Un film fără sfîrşit.Nu vroiam să se termine.Mintea mea insista continuarea acestuia.Continuarea acestui ...vis.Acestui miracol ce poate nu se va mai repeta.
Dar totuşi,totul are un început şi un sfîrşit.Aşa că ,mi-a sunat telefonul...am realizat că toată chestia asta a durat 2min38 ,dar simţeam că am trăit ani întregi..doar cu acele amintiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu