Am încetat să umblu din urma lui după un an de zero atenţie şi nu trebuie să încep acum din nou.Nu trebuie pentru că ştiu că nu are sens ,şi chiar dacă ar avea ,am şi eu puţin respect faţă de persoana mea.Nu am să cad pradă sentimentelor stupide ce-mi revin după o lună de libertate.Nu.Sunt îndrăgostită de celălalt şi chiar dacă el nici nu ştie ,mai bine trăiesc cu speranţa ,decît să umblu după cineva cu care sunt sigură că nu o să am nimic .Dar ,de fapt ,nici nu m-ar interesa să am ceva,e un fel de insuflare.Nu îmi place felul lui de a fi ,nu îmi place ,şi o ştiu precis.Nu îmi place cum se joacă cu ceea ce simt şi mă derutează mereu.Nu îmi place că încearcă să-mi atragă atenţia atunci cînd eu vreau să scap de el.Nu îmi place ,el e un jucător ,e un actor şi eu nu vreau să fiu un accesoriu.Şi nu am să fiu.De mâine ,mă trezesc şi o să-mi repet de zece ,o sută , o mie sau de cîte ori va fi nevoie "eşti şi tu om !".Aceasta îmi oferă dreptul la libertate şi la dragoste .Nu vreau să rămîn prizoniera lui ,cînd de fapt el nu are cheile de la carcera în care sunt închisă.De ce să mai stau şi să-mi plîng de milă sau să aştept ceva de la el ,cînd celălalt e aşa un dulce ?Nu sunt o proastă ? Sunt ! Şi nu neg faptul !Sau nu proastă,poate naiva ,fraieră ,mai ştiu eu ...celălalt e foarte bun aşa cum e el.Şi vreau să îl cunosc ,dar nu am să mă apropii eu.Am să las timpul să-mi clarifice sentimentele.Am să las...
Şi de mîine dimineaţă am să zic "PUNCT".
Fii puternica! Totul va iesi bine;)
RăspundețiȘtergere