Nu de puţine ori aceste zile mă simţeam iritată .Tot ce auzeam îmi provoca un zumzet groaznic în urechi sau simţeam cum cineva intenţionat îmi face rău.Majoritatea acţiunilor celor din jurul meu mi se păreau anormale,ceva ce nu puteam să concep.Toate astea au început de la noaptea ceea "fericită".Acum îmi dau seama cum sunt toţi din jurul meu.Îmi place să observ cum fiecare încearcă să fie altcineva ,chiar dacă nu-i reuşeşte.Ei încearcă să facă aceleaşi mişcări ca idealurile lor.E trist ,da.E trist ,pentru că te simţi used.Jumătate de an tuturor le eşti indiferentă şi acum deodată încep hugurile ...hai ,serios ,mă! Apoi se simt cu musca pe căciulă cînd întreb "ce-i cu falsitatea asta?" ...dar,probabil sunt deja obişnuiţi cu realismul meu.Da ,eu privesc viaţa cît de real posibil.
Am perioade cînd încerc că închid ochii şi să nu observ ceea ce nu vreau să observ ,dar ochii mei oricum se deschid şi oricum observ totul.Toată această realitate dură din jurul meu care devine tot mai iritantă.Dar încerc şi cred că reuşesc să accept totul , pentru că ştiu că nu am de ales.
Îmi place să mă aşez la masă cu mai multe persoane ,să observ cum judecă fiecare dintre ei , să ascult ce iese din gurile lor ...
E interesant ...e arta ascultării şi a urmăririi.Poate suna ridicol , dar nu-mi pasă .Am învăţaţ că trebuie să am puterea să-mi exprim gîndurile cît mai deschis şi simţindu-mă cît mai liberă , că de altfel ,voi fi călcată în picioare.Căci lumea reală nu e tocmai cea din desenele animate...
Ai dreptate! Cu totii trecem prin asta...sper sa fie totul bine!
RăspundețiȘtergeresper şi eu ! îţi mulţumesc !:*
RăspundețiȘtergere