De masa ei se apropie chelnerul.
-Bună.Doriţi să serviţi ceva ?
-Salut.Da,sigur.Un moccacino deocamdată,te rog.
-Desigur.
-Îţi mulţumesc.
Chelnerul plecase.El se apropia de masa ei .Ea scoase o carte de psihologie.El ajuns aici,spuse:
-Bună,aştepţi pe cineva sau e liber locul ?
-Scuze.. ?
-Mi-ar face plăcere să purtăm o discuţie,dacă nu ai nimic împotrivă.
Ea îl privi.Era simpatic,chiar frumos.Exact cum îi plăcea ei.Brunet,ochii căprui şi măşcaţi,cam ca ea... trăsăturile.Înalt şi chipeş.
-Sigur,de ce nu ?
El lua loc.Ea îl privea în ochi,obişnuia să facă asta.Astfel,îşi dădea seama de starea de spirit a oamenilor.
Venise chelnerul.
-Poftim moccacino-ul.V-aş sfătui să-l gustaţi înainte de a pune zahăr ,pentru ca apoi să nu fie prea dulce.
-Bine,merci mult.
El ...
-Băiete,adu-mi,te rog,şi mie unul .
-Desigur.
Şi aşa a început totul .Se priveau .Ea încerca să înţeleagă motivul apropierii lui.Nu i s-a mai întîmplat asta pînă acum.
-Deci ....?Îmi spui de ce eşti atît de posomorît ?
El o privea şi nu scotea nici un cuvînt.
Ea:
-Ce se întîmplă ?
El:
-Iartă-mă,dar eşti cutremurător de frumoasă , nu-mi pot lua ochii mei de la ai tăi.Sunt atît de pătrunzători,parcă ascund ceva obscur şi trist,chiar dacă încerci să păstrezi acest zîmbet frumos pe buze.
-Da...chiar se ascund multe în spatele lor.Se ascund decepţionări,vise destrămate,planuri duse pe apa sîmbetei şi proaspete adevăruri dureroase.M-am certat cu ea ,cu persoana pe care o credeam cea mai bună prietenă.
Dar ,probabil , nu mi-a fost chiar aşa bună prietenă,dacă în fiecare zi încearcă să-mi spună lucruri dureroase,chiar dacă apoi spune că-s glume.Dar de ce îţi spun eu ţie asta?
-Hmm.Ştii ,noi doi poate avem lucruri comune.Nu mă apropii de oricare fată intră în cafenea şi scoate cărţi de psihologie .Privindu-te , mi-am amintit de mine.Cînd m-ai întrebat de ce-s posomorît...sunt şi eu dezamăgit de proaspetele adevăruri.Dar nimeni nu mă poate înţelege.Cînd încep să-i zic prietenului meu despre asta ,mă cheamă la discotecă,fapt din care înţeleg că puţin îi pasă de ce se întîmplă în sufletul meu.
-Off,te înţeleg atît de bine.
A venit şi moccacino al lui.
-Îţi mulţumesc.
Ea începuse :
-Cum te numeşti ?
-Cum ai vrea să mă numesc ?
-Hmm, mi-ar place să fii Soare.
-Atunci,sunt Soare.Tu ,tu cum te numeşti ?
-Dar cum crezi ?
-Poate eşti luna ? Luna pe care o văd deseori seara cînd mă duc să fumez ,şi de la care nu-mi pot lua ochii.
-Sunt Luna.Cîţi ani ai ?
-Am 19.Tu ... 16 ?
-Exact !
-Vezi , am o intuiţie bună.
-Îmi dau seama... :)
-E bun moccacino-ul ăsta,spuse el .
-Da, e al meu preferat.
-Cred că va deveni şi al meu .
-Eşti atît de carizmatic.Eşti cred că tocmai persoana de care aveam nevoie astăzi ,acum , aici.Parcă ar fi un semn de la Cel de Sus .Îţi mulţumesc că mi-ai apărut în cale.
-Eu îţi mulţumesc că eşti reală.Nu credeam că poate există o astfel de fiinţă.Eşti cea mai frumoasă întîmplare din ziua de azi.
-Cred că ne-am găsit noi,două suflete dezamăgite.Suflete tinere ,dar cu o oarecare experienţă dureroasă.
-Da,eu cred la fel.Studiezi psihologia ?
-Hmm,aşa,pentru mine .Nu-mi doresc să devin psiholog,însă îmi place să citesc despre asta.Mă ajută !!
-O să împrumut cartea !Pot ?
-Sigur,cu mare plăcere ! Astfel ,vom putea comenta despre ea şi vom vedea ce fel de păreri avem,cît de tare ele se aseamănă sau diferă.
-Da,ar fi perfect.
Luna trebuia să plece.
-Eu trebuie să plec,dar nu vreau ca asta să fie prima şi ultima noastră întîlnire.Cred că am fost întîlniţi cu un oarecare scop .
-Nici vorbă de ultimă întîlnire ! Îţi las numărul meu ,cînd vei simţi că poţi să-mi scrii cu încredere,fă-o.Ieşim şi mai discutăm despre adevăruri...Ne putem cunoaşte mai bine.
-Bine,promit că aşa fac !
Luna plecase fericită.Soarele era mulţumit că a putut simţi un pic de căldură în acea zi a lui posomorîtă.
*** Va urma ***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu