E ca un drog ...

El , iarăşi el ...îl port mereu în suflet ...Simt mereu nevoia să-l văd ,să-l simt lîngă mine.Am nevoie să ştiu că e bine , că se simte bine ,că îi e ok.Deja de un an stau şi-l tot privesc fără să fac nimic altceva.Mă simt un detectiv faţă de el ,dar nici nu am curajul să-i zic despre sentimentele mele.Cum ar reacţiona ?Suntem prieteni prea buni , nu aş vrea să stric asta.Prefer o relaţie mai solidă ,decît una urîtă sau chiar inexistentă.El probabil nici măcar nu-mi bănuieşte sentimentele ,sau poate da ...nu ştiu .Nu mai ştiu nimic.Ştiu doar că vreau să-i fie bine şi atunci cînd îi va fi rău,să fiu eu acolo ,lîngă el.
E un băiat perfect,cel puţin în ochii mei.E un ideal .E chipeş ,are ochii căprui,ca şi ai mei ,parul întunecat,un zîmbet perfect şi nişte buze cu un contur ameninţător şi periculos.Cînd stau la lecţie şi-l privesc îmi vine să-l mănînc.Îmi trec fiori prin tot corpul atunci cînd mă ating de el ,sau el de mine.
Poate ceea ce scriu sună copilăros ,dar eu sunt încă copil .Sunt un copil care visează la Făt-Frumos.Şi el e Făt-Frumos al meu.E al meu.Va fi al meu vreodată,sunt sigură.
Se uită -n ochi la mine cu o căldură pe care nu o mai simt din partea nimănui.Poate eu nu-mi dau seama de ceea ce simte el ,sau poate el nu vrea să-mi spună.Din ce cauză ..nu pot să-mi dau seama.E un drog al meu  de care nu pot scăpa.Nici o clinică nu mă poate ajuta să mi-l scot din vene definitiv.E un drog ce nu va  putea ieşi din mine nicioadată.
E un drog al meu care-mi place... pe care o să-l continui să-l iau ...pe zi ce trece o doză tot mai mare...pînă va ajunge să funcţioneze.Nu renunţ.