Da...acum ,că am rămas singură ,mi-e mult mai uşor să văd totul cu ochii realităţii.Singură-fără prietena mea,care a plecat.Nu-i pe asta .Ultimele două săptămîni cred că au fost cele care ne-au îndepărtat mai mult decît această săptămînă cînd ea e chiar plecată.Ştiu,înţeleg şi sunt conştientă că un proiect ca ăsta în care a fost ea implicată necesită mult timp şi multă muncă...dar dacă ţinea la mine ,cred că găsea 30 de secunde pentru un mesaj ,măcar cu "pa".Dar nu a găsit aceste secunde şi asta m-a pus pe gînduri.În fine ,nu poţi obliga pe nimeni să te iubească aşa cum vrei tu , deci nu pot cere de la ea asta ,ar fi prea mult, şi cine-s eu ?
Eu sînt un om foarte iubitor.Şi dacă mă ataşez de cineva ,e serios.Dar nu o să cer asta de la ceilalţi,pentru că nu toţi sunt ca mine ,şi e normal.
Dar doare să ştii că un proiect poate distanţa două persoane atît de mult...
În fine ,e viaţa ,încep să cresc şi-mi dau seama că nu e totul ca în poveştile mele copilăreşti.
Totul se schimbă,timpul se schimbă,atmosfera ,oamenii ,lucrurile ,faptele.Totul...devine ceva mai urît decît îmi puteam imagina ,dar eu nu vreau să fac parte din acest urît ,pentru că-i prea urît.
E monocrom şi negru .Şi nu are nici un pic de roz prin el.
A venit timpul cînd mi se deschid ochii .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu